Ines a sufletului meu

Inés a sufletului meu este o carte despe cucerire. Cucerirea iubirii şi a pământului Lumii Noi, a indiilor îndepărtate pline de aur şi sălbatici.

Inés este o femeie obişnuită din Spania care se căsătoreşte din pasiune, nu din iubire sau interes ca altele. Juan o învaţă cum să fie o bună amantă însă nimic mai mult. Este cheltuitor, afemeiat şi împătimit al jocurilor de noroc aducând după sine şi un cârd de datorii pe care a lui soţie încearcă să le plătească gătind plăcinte şi cosând. Adevărata ei viaţă începe, după cum spune şi ea, atunci când pleacă în căutarea libertăţii pe tărâmul Lumii Noi sub pretextul de a-şi urma bărbatul. Află acolo că e văduvă, ceea ce o determină să fie cu trup şi suflet consoarta nelegitimă a lui Petro de Valvidia, un foarte bun militar şi conchistador, venit în Americi căutând noi lupte şi aventuri şi fugind departe de nevasta sa neexperimentată şi frigidă.

Cei doi trăiesc o poveste de iubire care durează 10 ani, chiar pe parcursul cărţii această idee predomină şi uneori eu chiar nu am putut înţelege devotamentul ei faţă de acest căpitan, primul Guvernator al Chilelui, întemeietorul oraşului Santiago. Ea este o femeie puternică, nu a uitat niciodată de unde a pornit, nu a uitat că şi-a câştigat respectul oriunde a fost (chiar şi în faţa primului ei soţ care îndrăznise să ridice mâna asupra ei, ea aplicându-i o tigaie încinsă pe frunte), nu a uitat perioadele de foamete reuşind astfel să îşi drămuiască corespunzător câştigurile.

Pedro mi s-a părut, fără doar şi poate un om curajos, viteaz, deştept dar în acelaşi timp puţin perfid şi nestatornic. Mereu a spus că nu îl interesa aurul dar se pierdea la ideea lui, că nu vrea titluri dar a murit aşteptându-le. Sau poate aşa evoluează omul, poate că visele şi idealurile tinereţii se pierd pe drum pe măsură ce îmbătrânim, eu ştiu…

Romanul este presărat, în mare parte, de aventurile cuplului Inés – Pedro în hotărârea lor de a cuceri un teritoriu despre care se spunea că este sărac în aur dar cu nişte peisaje de vis, şi anume Chile. Începând cu drumul lor spre Chile pe care l-au făcut pe jos, prin junglă şi deşert (după aceea în carte spune că se putea ajunge şi cu corabia, de ce nu au venit măcar o parte din ei astfel nu am putut înţelege) şi ajungând până la întemeierea cătunului Santiago şi transformarea sa în capitală, după descoperirea minelor şi a întemeierii altor oraşe de colonie.

Pe parcursul povestirii m-a indignat purtarea soldaţilor faţă de indigeni, atrocităţile acestora, torturile, distrugerea aşezărilor, uciderea copiilor şi violarea femeilor. M-a dezgustat total. Citind cartea am tins să ţin, desigur, cu europenii mei, dar mi-am dat seama că neamul mapuche şi cei asemenea lor nu erau vinovaţi decât de faptul de a fi primii acolo şi de a vrea să-şi ducă viaţa precum înainte. M-am înfiorat citind despre torturi, despre sentinţe şi condamnări, despre distrugeri în masă şi despre atacuri fel de fel. Detaliile sângeroase nu lipsesc nicicum, lucru care m-a uimit deoarece rar am întâlnit asta la o scriitoare.

Deşi romanul face parte din categoria ficţiune, aflăm din detaliile date de Isabel la descrierea cărţii că Inés, cât şi Pedro au fost reali şi sunt întemeietorii Regatului Chile. Deci o sămânţă de adevăr oricum există pe-acolo, poate chiar mai multe, dar asta o pot spune istoricii şi nu eu care deja nu-mi mai amintesc o parte din numele proprii din carte (mereu am avut probleme în a reţine anumite nume străine, întorcându-mă la alte capitole să văd care-i unul, care-i altul).

Mi-a plăcut mult romanul, rămânând cu o profundă admiraţie faţă de personajul Inés, femeia care a ştiut să gătească astfel încât să salveze de la foamete oamenii veniţi în Chile, a ştiut să vindece, să găsească apa în deşert, să umble cu capul sus când nu mai era loc de mândrie şi să nu uite niciodată de unde a plecat. Un caracter puternic, luptător, un exemplu bun pentru contemporanii care aşteaptă totul de-a gata.

Îi dau nota 8/10 şi asta numai pentru finalul care mi s-a părut grăbit, forţat, stricând ritmul cărţii. Dar per ansamblu a fost o carte minunată şi sunt tare bucuroasă că am avut ocazia s-o citesc. Acum aştept cu nerăbdare filmul, dacă se va face.