Numele meu este Anton

No, asta este o carte care m-a bulversat. Aparent o carte pentru copii, confuzie indusă în special de coperta inocentă, volumul cuprinde pseudo-jurnalul lui Anton, cu spicuiri din confesiunile sale de-a lungul întregii sale vieți, de la naștere până la 80 de ani. După copertă și titlu nu m-aș fi așteptat să fie o carte care să mă răscolească așa mult. Dar în momentul în care începi să aprofundezi textul, te cutremuri, căci îți dai seama că în esența lui este biografia unei vieți aflate sub semnul violenței și agresiunii fizice și psihice.

Anton este un psihopat. Nu știu dacă psihopații se nasc așa sau ajung să fie așa din cauza faptului că cei care îl îngrijesc în loc să-i facă bine, distrug tot ce e mai bun încă din fragedă pruncie. Pe măsură ce crește, Anton nu simte emoție, nu simte empatie, este un egocentrist condamnat să trăiască singur. Ba mai mult, nu învață nimic din traumele sale emoționale și repetă la nesfârșit aceleași greșeli, repetă violența pe care a văzut-o la părinții lui, repetă condamnarea la umilire pe care a trăit-o el însuși, repetă egoismul.

Genial, însă totalmente disfuncțional, Anton ne poartă prin întreaga sa paletă de stări emoționale, făcându-ne părtași la trăirile sale. Nu de puține ori mi-a venit să trântesc cartea de pereți, deși stiu că există suflete care trec prin aceste zbuciumări, unele scene par de-a dreptul fantastice. Schimbarea registrului narativ în funcție de vârsta personajului te face să înțelegi mai bine raportarea lui la mediul înconjurător și oarecum să îi deduci evoluția (sau mai bine zis involuția) halucinantă: Anton e într-o continuă transformare, este fie un efeminat, fie un homosexual, fie un incestuous, fie un infantil emoțional, fie un veșnic ratat. După mine, Anton este psihopatul făcut și nu născut, creat de o societate abuzivă și fără reguli morale clare. Anton eun semn de exclamare, o super-mega-giga atenționare asupra efectelor violențelor fizice și psihice în cazul personalităților în formare!

O carte șocantă, bine scrisă, un debut demn de luat în considerare! O carte ce nu te lasă să o lași din mână până nu termini de citit și ultimul cuvânt de pe pagină, pe care nu vrei să o închizi chiar de strâmbi din nas sau îți vine să vomiți de-a dreptul, care te face să vezi viața altfel și să îți reconsideri prioritățile! Da, cartea m-a bulversat, dar tare mi-a plăcut!