Recviem pentru un vis

Primul meu gând în prezentarea acestei cărți este că nici nu știu de unde să încep. Recviem pentru un vis nu este o lectură ușoară; este o descriere dureroasă a declinului celor patru personaje principale scrisă într-un stil de maraton, fără multe semne de punctuație, fără linii de dialog, aproape fără paragrafe. Unele capitole sunt formate dintr-un singur paragraf. Și e confuz. Să nu știi cine vorbește. Desigur, poți să te oprești, să descâlcești firele, să vezi cine a vorbit ultimul, dar așa ieși din lumea minunat (de dezolantă) redată. Citind continuu, îți dă o senzație de amețeală, de greață. Pentru mine, aproape de final, descrierea cartierelor New York-ului mi-a dat impresia unui science-fiction distopic, orașul devenise lumea fantastică văzută prin ochii personajelor, plin de disperare și cauzalități deranjate de realitatea logică. Acum sunteți pregătiți să citiți Recviem pentru un vis, aș spune eu. Poate, nu sunt sigur, îmi răspunzi de undeva prin ceața relaxantă creată de lectură. Spune-mi mai multe. Dar este o carte greu de analizat pentru că fiecare o poate vedea diferit. Eu o văd ca o carte despre dependențe de orice natură (emoționale sau materiale). Dependențe de activități absolut banale, de substanțe legale sau de substanțe ilegale. Este o analiză a unei societăți a consumului, dependentă de distracții, pentru că a gândi devine o angoasă de care trebuie să scăpăm cu orice preț. A vedea lumea așa cum este, a fi vulnerabil în fața ei este un lucru prea greu de îndurat. Dependențele provoacă relaxarea stimulilor nervoși, creează o zonă confortabilă și o viață suportabilă. Câteodată îți dau vise și în același timp le limitează. Cele patru personaje principale decad exponențial spre finalul tragic, deschis. Sara Goldfarb, inițial dependentă de emisiuni TV, fiul său, Harry, un „băiat bun”, dependent de heroină și alte substanțe mai puțin periculoase, Marion, prietena acestuia, dependentă de heroină și afectată de ură de sine, Tyrone C. Love, prietenul de suferință al lui Harry, luptând cu ajutorul heroinei împotriva stresului, cauzat de viața cotidiană plină de cerințe și reguli absurde. Toți au visuri, dacă nu mărețe, măcar visuri frumoase, unde viața pe care o duc e dominată de mulțumire. Toți sunt dependenți și visează. Niciunul nu realizează că dependența îți oferă confort pe termen scurt în timp ce erodează încet din vise. Și în consecință trăiesc într-o lume în care visul lor e mereu la un pas depărtare și totuși e imposibil de atins. Dacă se vor trezi la timp sau nu, veți afla citind cartea. Ei „știau că se puteau opri oricând voiau. Asta dacă ar fi vrut vreodată.” Dar „nu era vorba că nu se puteau lăsa, ci doar că nu era momentul potrivit.” Din primele 10 pagini știi deja că soarta personajelor e pecetluită dar nu te poți opri din citit, vrei să cunoști prețul plătit pentru comportamentul lor. Iar la urmă e bine să ne întrebăm un lucru. Dependențele noastre sunt benefice? Sau ne sabotează acțiunile pe care le întreprindem în realizarea visurilor noastre?