Septembrie in shiraz

Inainte sa incep cartea, afland ca e vorba despre revolutia iraniana din anii ’80, mi-am spus ca va trata un subiect greu de patruns de mintile obisnuite cu cartulii mai usurele, asa ca a mea, si ca voi gasi dificil sa o parcurg (am remarcat si grosimea romanului).
Insa impresia initiala s-a dovedit falsa. Autoarea acestei carti are un talent extraordinar, reusind sa trateze un subiect dificil intr-o maniera usoara, din perspectiva unor oameni simpli si totodata sa pastreze profunzimea mesajului transmis si a trairilor personajelor.
Pentru mine, o carte are un mare plus atunci cand reusesc sa empatizez cu personajele. Cand se trezeste curiozitatea in legatura cu ceea li se intampla lor. Iar “Septembrie in Shiraz” are acest plus!

Sunt prezentate pe rand episoade din viata fiecarui membru al familiei Amin: Isaac, Farnaz, Parviz, Shirin. Isaac este in inchisoare, iar ceilalti traiesc fiecare in mod unic aceasta experienta urata, a suferintei pe care tatal/sotul o indura acolo, printre anchetatori si detinuti torturati si a situatiei sociale in care – mai nou – se simt prinsi ca intr-o capcana si din care singura solutie de evadare este fuga in Occident.
Povestea mi s-a parut plina de tensiune, pe tot parcursul acesteia, am avut senzatia ca se poate mult mai rau de atat, pentru fiecare personaj. Ca le suiera glontul pe la ureche, cum s-ar zice. Primejdia care se apropie milimetric de destinul fiecarui personaj si totusi NU IL ATINGE creaza un suspans grozav.
Autoarea a reusit sa scoata o opera superba si sa transmita un mesaj educativ, mai ales pentru secolul nostru, in care multi scriitori se pierd printre filosofii complicate si detalii inutile. A fost o bucurie sa o citesc.