Sex, shopping și un roman

Alain de Botton ia una bucată relaţie modernă, o mixează cu inserţii filozofice semnate de Platon, Descartes, Wittgenstein, o asezonează cu mult umor şi lasă cititorul să o deguste în voie. Iar cititorul se bucură, câteva pagini, până înţelege că relaţia descrisă de autor a fost, este sau cu siguranţă va fi şi a lui. Moment în care zâmbetul îşi pierde din intensitate în favoarea atenţiei captată de rutina unei relaţii care este studiată în profunzime.
Nimic nu este banal în scriitura lui Alain de Botton, deşi povestea de dragoste dintre cei doi este, probabil, dintre cele mai banale.
Alice este o tânără relativ atrăgătoare, de 24 de ani, care lucrează în publicitate. Trece printr-o perioadă de singurătate, cu cine în faţa televizorului şi cu plimbări de una singură la cinematograf şi îşi doreşte foarte mult o relaţie. Desigur, îi este greu să recunoască acest lucru faţă de ceilalţi şi chiar faţă de sine (dar oare cui îi este uşor să recunoască că singurătatea de fapt, nu i se potriveşte mănuşă?). Eric este un tânăr bancher, raţional, înstărit, cu interese limitate, dorit de reprezentantele sexului frumos.
Cei doi se întâlnesc la o petrecere, se simt atraşi unul de celălat, petrec o noapte împreună. Restul devine o luptă care se dovedeşte a fi inegală, incorectă pentru că unul dintre adversari are arma fatală: indiferenţa.
Alice este o fire extrem de introspectă şi despică orice fir în patru. Nu ratează niciun cuvânt, niciun gest din partea lui Eric. Se vrea iubită, se visează într-o relaţie ca-n filme, refuză să înţeleagă ceea ce este evident şi ajunge să se pună în umbra în faţa falnicului Eric.
Eric, de cealaltă parte, nu înţelege ce vrea Alice, dar nici nu se străduieşte. Se protejează cât poate de mult de asalturile emoţionale ale lui Alice, o condamnă pentru nevoia ei de afecţiune şi critică cam tot ce face Alice, mai ales când gusturile sau acţiunile ei sunt în afara tiparelor lui foarte stricte.
Este un context tragi-comic. Parcă ar cam râde cititorul, daca nu s-ar simţi cu musca pe căciulă gândindu-se la ultima lui relaţie în care a fost fie Alice, fie Eric. Dar acest context este cel care-i permite autorului să transfome povestea de dragoste într-un eseu despre iubire şi relaţii.
Aşa aflăm că o excursie romantică nu va avea rezultatul dorit pentru că întotdeauna călătorii îşi iau şi sinele conflictual după ei, că partenerul va avea o influenţă puternică nu doar asupra lucrurilor pe care le putem spune ci şi asupra acelora pe care am vrea să le spunem, că jumătatea din cuplu care-şi sprijină toată greutatea pe pilonul dragoste nu se va înţelege cu cealaltă jumătate pentru care dragostea este un pilon printre mulţi alţii. Tot aşa aflăm de ce doi oameni care sunt structural diferiţi nu pot funcţiona bine împreună în lipsa unui element esenţial: respectul pentru nevoile celuilalt. Şi totodată asistăm la o frumoasă transformare, a lui Eric, cel adorat în element de indiferenţă şi a lui Alice, cea dependentă şi cea care adoră, în curajoasa care pleacă spre a fi adorată. Pentru că poate şi pentru că-şi doreşte.
Şi-un citat preferat din carte: ,,Puterea în dragoste derivă din capacitatea de a nu-ţi păsa. (...) Spre deosebire de alte domenii, în dragoste mai puternic e cel care nu are proiecte legate de celălat, nu vrea şi nu are nevoie de nimic.”