Teoria tăcerii

Despre carte se poate spune orice, mai puțin ca este un roman. Cartea prezintă fix 173 moduri de a tăcea. Intr-o lume bazată în mod excesiv pe comunicare, de orice fel, această carte ne propune să reflectăm, să găsim motive bine întemeiate de a tăcea.
Autorul afirmă că a lucrat la radio o perioadă lungă de timp si este conștient de faptul că a rostit mii de cuvinte fără sens, așa că această carte poate fi considerată penitența lui.
Modurile de a tăcea sunt prezentate într-un paragraf sau pot fi de 3 pagini. Cartea nu se vrea o scriere filozofică și nici nu este, deși uneori sunt prezentate unele teorii ale unor gânditori.
E singura carte care are 3 introduceri, toate scrise de autor. Ultima introducere ne prezintă succint destinul unui bărbat de 40 de ani ratat din punct de vedere social și uman. Cu ceva ani în urmă scrisese o întrebare pe un caiet referitoare la câte moduri de a tăcea există.
Așa că, pentru a nu mai avea sentimentul ratării, începe să descrie cele 137 moduri de a tăcea. Pe parcurs, cartea nu îl mai amintește. Unele capitole prezintă scurte povesti ale unor oameni, pe când altele sunt mai teoretice.
O carte care pune pe gânduri cititorul. Sunt citate toate proverbele care au legătură cu tăcerea. Tăcerea însăși poate fi mai importantă și mai plină de sens decât vorbirea.
Recomand cartea tocmai pentru că oferă un subiect de meditație, o alternativă interesantă intr-o lume ahtiata după comunicare, cu rost ori fără rost.
Cartea are si ilustrații foarte originale din șapte surse diferite.
În postfață, Iulian Tănase explică peripețiile care au avut ca bază această carte. Și-a pierdut toate datele din calculator, inclusiv această carte care avea pe atunci 200 de moduri de a tăcea. A trebuit să o ia de la capăt cu cartea, nu pe baza memoriei, ci efectiv de la zero.