Umilirea

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

„Umilirea”, romanul lui Philip Roth apărut la editura Polirom, sub traducerea Anei-Maria Lisman, explorează cu o acuitate psihologică tăioasă decăderea unui actor de teatru venerat, Simon Axler. La vârsta de șaizeci și ceva de ani, Axler se confruntă cu o criză existențială profundă, marcată de pierderea talentului său actoricesc, a memoriei și a vitalității. Romanul debutează cu internarea lui într-un spital de boli nervoase, o scenă care pregătește terenul pentru o incursiune în mintea unui om bântuit de teama senilității și a insignifianței.

Roth, prin vocea lui Axler, aduce în discuție teme universale precum îmbătrânirea, pierderea identității și singurătatea. Axler, obișnuit să fie în centrul atenției, se trezește brusc în afara scenei, incapabil să mai joace rolul pe care îl cunoștea cel mai bine – pe al său. Această tranziție este nu doar profesională, ci și personală, afectându-i relațiile și percepția despre sine. Romanul este o meditație asupra modului în care identitatea noastră este legată de profesia și de percepția celorlalți, și ce se întâmplă atunci când aceste piloni se prăbușesc.

Stilul lui Roth este, ca de obicei, incisiv și fără menajamente, explorând adâncimile psihicului uman cu o sinceritate brutală. Dialogurile sunt tăioase, iar monologurile interioare ale lui Axler dezvăluie un suflet chinuit, plin de îndoieli și remușcări. În ciuda tonului sumbru, există și momente de umor negru, care subliniază absurditatea situației în care se află protagonistul.

„Umilirea” este o carte ce provoacă la reflecție, o analiză a condiției umane în fața inevitabilei decăderi. Nu este o lectură ușoară, dar este una recompensatoare, oferind o perspectivă profundă asupra vulnerabilității umane și a luptei pentru a găsi sens într-o lume în continuă schimbare. Traducerea Anei-Maria Lisman reușește să păstreze forța și nuanțele stilistice ale originalului, aducând textul lui Roth aproape de cititorul român.