Satantango

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

O carte care te bântuie mult timp după ce ai terminat-o, „Satanango” a lui László Krasznahorkai este o experiență literară intensă, o meditație profundă asupra disperării umane, a speranței înșelătoare și a ciclurilor implacabile ale istoriei. Romanul, publicat la editura Pandora M în traducerea remarcabilă a Ildikó Gábos-Foarță, plasează cititorul într-un sat izolat din Ungaria post-comunistă, unde un grup de personaje deziluzionate, captive în propriile lor existențe stagnante, așteaptă o schimbare, o evadare sau, poate, pur și simplu un sfârșit.

Krasznahorkai construiește o atmosferă densă, aproape palpabilă, de decadență și melancolie, folosind propoziții lungi, hipnotice, care te trag într-un vârtej de gânduri și sentimente. Structura narativă, inspirată de pașii de tango – șase înainte, șase înapoi – reflectă perfect pendularea personajelor între dorința de a avansa și forța care le trage înapoi, în mocirla existenței lor. Nu există o poveste liniară în sensul tradițional; mai degrabă, cititorul este invitat să asiste la fragmente din viețile acestor oameni, la frustrările lor mărunte, la trădările lor și la iluziile pe care și le creează pentru a supraviețui.

Personajele sunt portretizate cu o acuitate psihologică tăioasă. De la cuplul nefericit Schmidt și doamna Schmidt, la doctorul alcoolic, la tânărul melancolic Futaki și, desigur, la enigmaticul Irimiás, a cărui apariție este așteptată ca o mântuire sau o condamnare, fiecare voce contribuie la crearea unui tablou sumbru, dar profund uman. Irimiás, figura mesianică dubioasă, întruchipează ambivalența speranței într-o lume coruptă și fără orizont. Este el un salvator sau un manipulator? Răspunsul este lăsat în sarcina cititorului, într-o manieră care subliniază complexitatea morală a fiecărui act.

Traducerea Ildikó Gábos-Foarță este un pilon esențial al experienței de lectură. Ea reușește să păstreze fluiditatea și ritmul originalului, transpunând cu fidelitate nuanțele limbajului lui Krasznahorkai, un limbaj care este în același timp poetic și brutal de direct. Lucrarea sa permite cititorului român să pătrundă în profunzimea stilistică a autorului, fără a pierde nimic din forța și subtilitatea textului.

„Satantango” nu este o carte ușor de parcurs. Ea cere răbdare și implicare, dar recompensa este pe măsură. Este o carte pentru cei care apreciază literatura care pune întrebări incomode, care explorează zonele întunecate ale sufletului uman și care refuză răspunsurile simpliste. Este o carte despre sfârșitul unei lumi, despre dezintegrare și despre singurătatea copleșitoare, dar și despre reziliența spiritului uman, chiar și în fața prăbușirii. O lectură esențială pentru oricine dorește să exploreze limitele ficțiunii contemporane și să se confrunte cu o viziune artistică profund originală.