Dictionar de buzunar Italian-Roman (Editie 1972)

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

Dictionar de buzunar Italian-Roman (Editie 1972)

Autor: Doina Condrea Derer, Virgil Ani
Editura: Stiintifica
An aparitie: 1972

Acest dicționar, publicat în 1972 de Editura Științifică, sub semnătura Doinei Condrea Derer și a lui Virgil Ani, reprezintă o unealtă lingvistică compactă, concepută pentru a facilita accesul rapid la vocabularul italian-român. Deși formatul său de "buzunar" sugerează o utilizare practică și portabilă, volumul oferă o selecție solidă de termeni, orientată spre nevoile cotidiene și profesionale ale epocii.

Structura dicționarului este una clasică, alfabetică, permițând o navigare intuitivă. Intrările sunt concise, oferind echivalente românești precise pentru cuvintele italiene, cu o atenție particulară la sensurile cele mai frecvente. Este evidentă preocuparea autorilor de a include atât termeni uzuali, cât și expresii idiomatice sau termeni specifici anumitor domenii, însă, dată fiind limitarea spațiului impusă de format, nu se aprofundează în detalii etimologice sau nuanțe semantice extinse.

Un aspect notabil al acestei ediții este relevanța sa istorică. Fiind publicată în perioada comunistă, lucrarea reflectă limbajul și prioritățile culturale ale vremii. Absența unor termeni moderni sau specifici globalizării este firească și, într-un anumit sens, conferă dicționarului o valoare documentară. Pentru cei interesați de evoluția limbii italiene și române în contextul relațiilor bilaterale din acea perioadă, acest volum poate oferi o perspectivă interesantă.

Calitatea materialelor, specifică tiparului din anii '70, este decentă, iar legarea, deși simplă, este robustă, concepută pentru a rezista unei utilizări frecvente. Claritatea fontului și a așezării în pagină contribuie la o experiență de lectură lizibilă, chiar și în condițiile unui format redus.

În concluzie, "Dicționar de buzunar Italian-Român" din 1972 este mai mult decât un simplu instrument lingvistic; este o mărturie a eforturilor depuse pentru a facilita învățarea și comunicarea într-o perioadă marcată de alte mijloace tehnologice. Practic pentru utilizarea sa originală, astăzi poate fi privit și ca un obiect de colecție sau ca o referință utilă pentru studiul istoric al limbii.