Zburatorii noptii

Zburatorii noptii – povestiri din spatiu

Volumul “Zburatorii noptii” este alcatuit din sase povestiri, dintre care prima poarta numele cartii. Personal o consider si cea mai interesanta povestire. Ca dimensiune este si cea mai mare, celelalte cinci povestiri fiind mai scurte dar prezentand aceleasi elemente horror si fantastice.
Prima povestire descrie efortul unor savanti de a ajunge cu o nava spre necunoscutii valcryni. Scenele desprinse din filmele de groaza isi fac aparitia si povestirea se incheie tragic.
“O rasa extraterestra situata de cealalta parte a spatiului uman, dincolo de Fyndii si Damoosh. Posibil legendara.”
“Poti fi absolut sigur ca extraterestii aceia ai vostri exista cu adevarat?”
Sunt prezentate o multime pe personaje, unele din perspectiva infatisarii: Spectrul - un tanar slabut, cu ochi spalaciti si par alb, Agatha – cu chip ascutit ca lama de secure; unele prin comportament: Melantha Jhirl – pasind gratioasa, Thale Lasamer – nervos.
Royd Eris, stapanul Zburatoriului Noptii, se vede incantat de revederea cu Karoly si la fel de incantat in a-i saluta pe toti ceilalti.
Valcrynii, o rasa de fiinte constiente plecate dintr-un loc de origine misterios din centrul galaxiei navigau catre limita acesteia. Faceau parte din miturile Nor T`alushilor. Se indreptau probabil spre vidul intergalactic, ramanand totusi in spatiile interstelare, nu pe orbitele planetare.
Plecarea navei ar fi putut fi amanata. Totusi nerabdarea si dorinta intalnirii volcrynilor si a marilor lor nave a grabit plecarea. Nava cu care au plecat savantii apartine spectrului. Din dorinta de a afla jurnalul navei Alys si Lommie mor iar o parte din nava este grav avariata. Inaintea lor telepatul Thale Lasamer, cel care simtea pericolul, fusese drogat, apoi administrandu-i-se esperon cedeaza, capul lui explodeaza, oase din craniu se imprastie peste tot, manjing masa, cestile de ciocolata si ceai cu sange.
Holograma decide sa repare stricaciunea, deoarece drumul inapoi spre baza ar dura inca sase saptamani, pe cand timpul ce le-a ramas de parcurs pana la volcryni este de doar o saptamana.
Autorul descrie scene de groaza, personaje moarte, plutind prin aer, bucati de sange lovite spulberandu-se in sute de globule mici. Chiar si holograma ajunge prada mortii, Melantha recunoscandu-si in final esecurile cu esperonul, senzorii, controlul ei asupra celorlaltil ; ea este cea care se credea superioara tuturor din pricina faptului ca era cu un cap mai inalta decat toti, varianta imbunatatita cum se autonumea, repetandu-le tuturor ca este cu trei miscari inaintea lor.
Urmatoarea povestire poarta denumirea « Comanda prioritara ». Actiunea se desfasoara pe planeta Grotto, o planeta tacuta. Cei de aici aveau contracte de manipulare a cadavrelor dar pe cand se aflau la un pahar de bere sunt anuntati ca vor trebui sa paraseasca zona, munca lor nemaifiind necesara. Kabaraijian protesteaza, spunand ca nu e nevoie sa paraseasca Grotto, evident, puteau sa se deprinda cu altceva inafara de cadavre pentru a supravietui. Cochran, urmatoarea zi, ii cere lui Kabaraijian sa ii permita sa-l insoteasca in pestera in cautarea cadavrelor. Ii este permis, din dorinta de a-l invinge pe Bartling.
In aceasta povestire ne confruntam cu cadavre rau-facatoare, cu lupte grotesti intre cadavre si Kabaraijian. Neexistand ideea de fair-play, Cochran il ataca pe camaradul sau, vrand sa-l omoare. Insa el este cel lovit. Kabaraijian se intoarce pentru a-i bandaja ranile dar in zadar, Cochran moare. Hotarat sa le spuna tuturor ca Bartling trimisese pe cineva cu o telecomanda de prioritate, constata ca amicul sau Cochran era doar o victima. Prima, insa nu si cea din urma.
A treia povestire poarta numele “Weekend intr-o zona de razboi”. Prezinta un sport mai aparte, un sport sangeros – razboiul. Se plateste pentru a putea avea parte de sportul acesta. Li se incredinteaza arme si scopul lor este sa adune killpuncte si locpunte. Locpunctele se capata atunci cand gasesc o tabara iar killpunctele pentru fiecare concom de care au grija. Andy traieste clipe de cosmar. Traversand padurea vede primul concom mort pe pieptul caruia misca un vierme. Brusc i se face rau si vomita. Mai departe unul dintre cei cu care erau este impuscat si pe pieptul lui apare o floare de sange. Andy simte pericolul.
“Eu sunt ingrozit. In ce m-am bagat? Unde ne ducem? Vreau sa ies de aici. Este o dementa ! Mana in care tin arma imi tremura. Simt ca voi vomita din nou.”
Se hotaraste ca de urmatoarea saptamana sa revina la tenis. Continua drumul prin padure alaturi de Stancato si Burtoi privind luminitele de pe cer. Gasesc o pestera unde sa se adaposteasca peste noapte dar lui Andy ii este greu sa adoarma. Se trezeste a doua zi inconjurat de tipete si gloante. Ii este frica dar intr-un final apuca arma si trage focuri. O grenada se indreapta inspre pestera unde sunt adapostiti dar Stancato o arunca in directia de unde a venit. Dupa ce Stancato ii salveaza de doua ori viata lui Andy, acesta il omoara. Burtoiul ii reproseaza dar primeste aceeasi tratatie. Cu o pusca sub un brat si alta furata de la concomul mort, Andy porneste singur prin padure.
Urmatoarea povestire, “De om nu te-atinge”, este povestea jaenshi-lor pe care locuitorii vor sa-i nimiceasca. Povestea incepe prin prezentarea unui peisaj sinistru
“In exteriorul peretilor atarna copiii jaeneshi, un sir de trupusoare cu blana sura, nemiscate, la capetele unor funii lungi. In mod evident, cei mai varstnici dintre ei au fost macelariti inainte de a fi spanzurati; ici un baiat decapitat, leganandu-se intr-un lat cu picioarele in sus, colo cadavrul ars de blastere al unei fete.”
Locuitorii Pamantului distrug piramidele, ofera cate o bucata de sare in schimbul statuetelor cioplite, nu tin cont decat de faptul ca isi doresc spatiul acela pentru ei. Povestirea se termina la fel de macabru precum a inceput doar ca de data aceasta
“Pe exteriorul zidurilor atarnau copiii Ingerilor – un sir de trupusoare nemiscate in uniforme albe, la capetele unor funii lungi.”
Ca sa schimb atmosfera sinistra, trec la urmatoarea povestire, “Nici flacarile multicolore ale unui inel stelar” in care se povesteste despre existenta inelelor in jurul galaxiei, reprezentand porti spre diferite parti ale universului. Kerin si Jennifer se afla la inelul Niciunde si incearca sa sustina teoria lui Jenny de autosustinere a inelului cu ajutorul motoarelor nulspatiu.
Ultima povestire este si una dintre cele mai frumoase, purtand numele “Un cantec pentru Lya”. Lyanna si Robb sunt Talente care pot citi sentimentele, emotiile si gandurile shkeenilor. Valcarenghy, administratorul planetar ii angajeaza pentru a-i descifra pe locuitorii Shkeen. Cea mai buna metoda de a-i citi este sa stea de vorba cu ei, punandu-le intrebari in timp ce mintea ii iscodea, astfel Lyanna isi da seama ca shkeeni emana foarte multa dragoste, iubind pe toata lumea, chiar si pe ea, desi nu o cunosc. Nemultumita de dragostea partenerului ei, Lya se alatura Reuniunii. Robb considera ca omul este mai mult decat shkeenul si decoleaza spre Baldur, la casa lui, departe de orase.
Fiind primul volum al autorului George R.R. Martin constat cu placere ca aceste povestiri mi-au captat atentia si mi-au oferit o lectura extrem de placuta. Admir arta cu care maestrul mondial al literaturii fantasy abunda in descrieri intense, modeleaza lumi spatiale, personaje fantastice si fiinte cu puteri de-a citi gandurile. Acum astept cu nerabdare sa pun mana pe alte volume ale autorului George R.R. Martin si sa ma afund in lectura pentru a descoperi noi lumi, caractere, intamplari si scene horror.
Recomand, bineinteles, achizitia si lecturarea volumului “Zburatorii Noptii”, deoarece multitudinea de premii cu care a fost rasplatit volumul atesta grandoarea lui.