Strategii de rezolvare a problemelor de matematica la clasele I-IV

Descriere

Noţiunea de problemă, ca moment iniţial al activităţii de gândire, este una din noţiunile fundamentale ce străbate aproape întreaga psihologie a gândirii. Acolo unde nu există o problemă sau o întrebare, o sarcină sau o dificultate, unde nimic nu trebuie căutat şi rezolvat, acolo lipseşte finalitatea gândirii.
De regulă, în cadrul problemei se evidenţiază condiţiile, adică ansamblul obiectelor existente, reglementate prin anumite relaţii şi cerinţe care indică ce anume trebuie căutat în condiţiile date. Necunoscuta vizată prin cerinţele problemei nu apare evident şi nemijlocit în sistemul de condiţii, dar se presupune că, sub forma camuflat㠄implicit㔠ea este conţinută în acest sistem, putând fi descoperită prin analiza sistemului respectiv de obiecte şi punerea în noi relaţii a elementelor sale. Condiţiile pedagogice care trebuie să le îndeplinească problema sunt: să aibă sens şi să fie adresată în cel mai oportun moment din punct de vedere al elevului; să ţină seama de cunoştinţele însuşite anterior de elev; să trezească interesul, să fie clar enunţată; să solicite efort din partea elevului.
Pedagogul matematician G.POLYA considera că scopul predării matematicii de a-i face pe tineri să gândească şi mijlocul îl reprezintă rezolvarea de către elevi a problemelor care cer un anumit grad de creaţie, de nerutinare .
R. Gagne arată că rezolvarea de probleme poate fi privită ca un proces prin care elevul descoperă problema ca o combinaţie de reguli învăţate anterior şi o poate aplica pentru a ajunge la o soluţie referitoare la o nouă situaţie problematică.