Lapte și miere

Un roman despre exilatii plecati din Est, cei care spera ca in Occident vor gasi lapte si miere, de unde si titlul. Pentru unii dintre ei problema nu e ca n-ar gasi in Vest ceea ce asteapta, ci ca asta nu-i impiedica sa se gindeasca la cei pe care i-au lasat in urma. Dimpotriva, tocmai laptele si mierea de dincolo de Cortina de Fier le tin treze cosmarurile unei vieti cu care prietenii lor, ramasi de cealalta parte a Cortinei, se confrunta zilnic.

Acum, in Lapte si miere – tot un roman micut si bibilit –, avem confesiunea (in prag de moarte) a tatalui lui Gabriel, povestea lui de banatean de sinteza svabo-maghiaro-iudeo-alsaciana, plecat din Romania in toamna lui 1944 (la 15 ani), poposit (pentru citeva saptamini) la Budapesta, apoi (cit sa se scuture de tifos) in Austria si ajuns (in cele din urma) in Franta, unde gusta din toate ale vietii, cu mierea si cu fierea lor.

…Cam asa e si scrisul lui Mattern: zguduitor prin discretie si finete.

Lapte si miere (2010), cel de-al doilea roman al lui Jean Mattern, este o meditatie subtila asupra traumelor exilului si fragilitatii existentei umane, dar si asupra resorturilor complicate ale iubirii si prieteniei. Aflat pe patul de moarte, personajul central, un banatean de origine franceza, rememoreaza evenimentele cruciale ale vietii sale: fuga din Timisoara, la numai cincisprezece ani, in ajunul eliberarii orasului de catre trupele sovietice, despartirea de cel mai bun prieten, Stefan Dragan, a carui amintire il va bintui fara incetare, adaptarea anevoioasa la realitatile „tarii-gazda”, Franta, intilnirea providentiala cu Zsuzsanna, o refugiata unguroaica ce ii va deveni sotie.

Mattern reconstituie cu o sobrietate rafinata si o sensibilitate vibranta povestea exodului dureros spre Occident – tarimul fagaduintei, prin care curg riuri de lapte si miere – a miilor de oameni siliti sa-si paraseasca tara natala, cu citeva lucruri indesate intr-o ranita sau doar cu hainele de pe ei, pentru a se feri din calea tavalugului unei istorii monstruoase.

Cartea lui Jean Mattern, desi se inscrie in seria numeroasa a cartilor despre exil, se deosebeste prin accentul pus nu atit pe cautarea radacinilor, cit pe nevoia disperata de a lasa in urma fantomele trecutului. Nu este un roman al dificultatilor de adaptare intr-o tara-gazda, ci despre ce inseamna sa fii exilat in propria fiinta.

Lapte si miere (Polirom, 2011) nu este numai un roman cu tenta autobiografica, ci un elogiu adus prieteniei si iubirii. Scris cu mare delicatete, volumul este mai mult o subtila meditatie asupra traumelor dezradacinarii si fragilitatii relatiilor interumane, fie de familie, fie in societate.