Propaganda politica. Tipologii si arii de manifestare. (1945-1958)

Descriere

în societăţile moderne, propaganda politică are un rol esenţial în informarea, dar şi în manipularea maselor, cărora li se prezintă o anumită imagine, care, nu odată înlocuieşte realitatea. Cetăţenilor li se cultivă o anumită imagine care, realizată cu profesionalism, pare a fi realitatea însăşi. Aceştia ajung să creadă într-o asemenea imagine şi nu-şi mai pun problema dacă ea este sau nu veridică. Un exemplu este propaganda din timpul mandatului preşedintelui George W. Bush, care i-a convins pe americani că Saddam Hussein avea sau era pe punctul de a realiza arma nucleară, drept care cetăţenii SUA au susţinut necesitatea înlăturării acestuia prin forţă militară. După invazie s-a constatat că Irakul nu posedă o asemenea armă şi atunci s-a confecţionat o altă imagine: Saddam era un dictator odios, care trebuia pedepsit pentru crimele sale împotriva umanităţii. Si a fost, nu numai înlǎturat de la putere, dar şi ucis prin spânzurare. Treptat, americanii şi-au dat seama de realitate şi au început să ceară retragerea trupelor din Irak, mesaj cu care a candidat în alegeri Barak Obama, care a fost ales preşedintele SUA.

Propaganda pentru susţinerea unui anumit partid sau regim politic este extrem de complexă, vizând atât zona sentimentelor, cât şi cea intelectuală a fiinţei umane. Spre exemplu, în campaniile electorale se fac în mod frecvent promisiuni irealizabile, dar prezentate într-o manieră credibilă, astfel încât alegătorii să asculte ceea ce le place să audă, şi mai puţin realitatea. Cei care sunt mai convingători obţin votul electoratului, iar va aştepta în zadar transpunerea în realitate a promosiunilor.

Doamna Oana Ilie abordează, în cartea de faţǎ, propaganda Partidului Comunist (Muncitoresc) Român în perioada cuprinsă între instaurarea guvernului Groza (martie 1945) şi retragerea Armatei Roşii (iulie 1958), interval de timp în care România a cunoscut o evoluţie adesea dramatică, generată de o multitudine de factori: context internaţional, ocupaţia sovietică, reorganizarea din temelii a societăţii, dispute la vârful puterii, distrugerea opoziţiei, moartea unor importanţi lideri politici în închisori (Iuliu Maniu, Lucreţiu Pătrăşcanu, Constantin Argetoianu etc.)

...

Foarte interesant este capitolul din lucrare consacrat zvonurilor, având un sâmbure de adevăr, multe fiind de-a dreptul savuroase, specifice românilor care ştiu să facă „haz de necaz”, să evadeze din realitate şi să se transpună într-o lume diferită de cea concretă, în care-şi duceau viaţa de zi cu zi. Era o formă de autoprotecţie într-u mediu ostil.

Sunt convins cǎ cititorii vor avea o lecturǎ plǎcutǎ şi instructivǎ în acelaşi timp, luând contact cu o realitate mult mai complexǎ decât cea acreditatǎ îndeobşte, vor reflecta asupra „ anilor de demult”, dar şi a realitǎţilor din zilele noastre.