Formarea continua a personalului din invatamantul preuniversitar. Acreditarea, implementarea, evaluarea si impactul programelor de formare continua

Descriere

Alaturi de formarea initiala a personalului didactic formarea continua constituie elementul cheie al profesionalismului, eficientei si performantei educationale, deoarece un sistem de invatamant este reprezentat de calitatea si profesionalismul resurselor umane implicate. Un rol important ar trebui sa ii fie atribuit domeniului formarii continue, deoarece cadrul didactic, „in era bing-bangului informational” este necesar sa fie documentat, la curent cu ultimele noutati stiintifice si pedagogice, pentru a deveni „mesterul” ce reuseste sa imprime stralucire si valoare diamantelor sale, pe care le organizeaza si indruma pe drumul cunoasterii si devenirii profesionale si umane.
Daca la inceputul anului 2009, asigurarea calitatii programelor de formare continua a personalului din invatamantul preuniversitar, se afla pe o panta ascendenta a dezvoltarii sale, acest lucru datorandu-se atat proiectelor cu finantare europeana nerambursabila, accesate de catre Centrul National de Formare a Personalului din Invatamantul Preuniversitar cat si datorita profesionalismului resurselor umane ale acestei institutii, iar programele de formare continua oferite de furnizori incepeau sa se diversifice si incercau sa corespunda necesitatilor de dezvoltare a personalului didactic, astazi, cel mai probabil datorita situatiei politice romanesti si crizei economice mondiale, formarea continua, in general si in special furnizorii de programe, se afla in impas, aproape de colaps, alaturi de intreaga societate romaneasca.
In mod normal sistemul educational si cel de formare continua, ar fi trebuit sa se bucure de criza economica, in care se afla Europa si Romania, deoarece sistemul politic ar fi interesat sa-si indrepte atentia spre dezvoltarea acestora, fiindca in asemenea perioade educatia este ceea care produce specialisti, iar formarea continua rezolva carentele din formarea angajatilor, prin dezvoltarea de competente noi si reuseste sa contribuie la realizarea obiectivelor privind performantele resurselor umane, producand angajati capabili de a relansa economia unui stat.
In asemenea perioade orice masura, adoptata de catre factorii decizionali, poate afecta ireversibil sistemul educational si de formare continua, deci acestea ar trebui realizate pe baza unor cercetari bine documentate si conforme cu realitatea sistemului, pentru a preveni si pentru a diminua riscurile produse de anumite schimbari.
De altfel, consideram ca, pentru dezvoltarea durabila a societatii romanesti si pentru realizarea unei educatii de calitate sistemul de invatamant, formare profesionala si continua are nevoie de institutii neutre, autonome, profesioniste si eficiente, care sa asigure calitatea programelor, sa realizeze cercetari si prognoze in vederea stabilirii de politici si strategii de dezvoltare in aceste domenii.