Înainte să te cunosc

Cum să încep? Și cum să continui, de fapt? Nu cred că voi reuși vreodată să exprim în cuvinte cât de tare mi-a plăcut cartea Me Before You de Jojo Moyes. Îi zic pe titlul ei original, întrucât am citit-o în engleză, răbdarea nefiind punctul meu forte. Pentru cei care stați mai bine la acest capitol, aflați că varianta în română a cărții - Înainte să te cunosc - stă să iasă din cuptorul celor de Litera (i-am pregătit deja locul în bibliotecă).

Pe cât de frumoasă este cartea, pe atât este de tristă. Dacă ați citit-o deja - sau ați citit despre ea, sau ați văzut trailerul pentru film -, știți deja la ce mă refer. Dacă voi reușiți să terminați cartea sau să vizionați filmul fără să vărsați o lacrimă, să îmi spuneți și mie secretul.

Pe foarte scurt - până nu mă apucă iar smiorcăiala: Louisa Clark este o tipă vorbăreață și cu un stil, să îi spunem aparte, de a se îmbrăca (colanții de albinuță sunt doar un exemplu), angajată de familia Traynor pentru a avea grijă de fiul lor, Will, ajuns în scaun cu rotile în urma unui accident de motocicletă. Ce nu știe Lou, dar e pe cale să afle, este că are 6 luni la dispoziție să îl convingă pe Will că viața merită o șansă chiar dacă ești un tetraplegic care trăiește cu nostalgia vremurilor în care nimic nu părea imposibil. Ceea ce nu știe Will, dar e pe cale să afle, este că Lou, cu determinarea si stângăciile ei, îi va da existența peste cap.

Subiectul este unul foarte sensibil si ridică o puternică dilemă morală, despre care nu pot să scriu însă fără să divulg niște lucruri pe care aș vrea să le descoperiți singuri. Finalul nu este cel pe care mi l-aș fi dorit, dar este, trebuie să recunosc, realist. Cel mai mare spoiler pentru finalul cărții este chiar titlul următorului volum (da, povestea continuă): After You. Pauză de adus șervețele.



Jojo Moyes a făcut o treabă excelentă cu această carte. Am mai citit și alte volume semnate de ea care mi-au plăcut, dar parcă niciunul la fel de mult ca acesta. Personajele îmi par bine construite și credibile, chiar dacă inițial am avut o problemă cu faptul că, înainte de accident, Will era mai energic decât un titirez în bătaia vântului, parca pentru a spori cât mai mult drama prin care trece: nu exista sport extrem pe care să nu îl fi practicat sau colț de lume pe care să îl fi ratat. Mie mi-ar fi stors la fel de multe lacrimi și dacă nu și-ar fi trăit viața la fel de intens, dar să nu uităm, totuși, că vorbim despre o operă de ficțiune (aspect ce mi-a tot scapat din vedere pe parcursul celor 500 de pagini).

Întrucât am citit cartea doar în engleză (deocamdată), închei cu câteva citate, evident în engleză, alese cu greu. Pe post de concluzie, o să folosesc tot un citat din carte: “Live boldly. Push yourself. Don't settle.” Cele mai triste cărți au cele mai optimiste mesaje.

“Some mistakes... Just have greater consequences than others. But you don't have to let the result of one mistake be the thing that defines you. You, Clark, have the choice not to let that happen.”

“All I can say is that you make me... you make me into someone I couldn't even imagine. You make me happy, even when you're awful. I would rather be with you - even the you that you seem to think is diminished - than with anyone else in the world.”

“You can only actually help someone who wants to be helped.”

‘I don’t want to go in just yet. I just want to sit and not have to think about . . . ’ He swallowed.
Even in the half-dark it seemed effortful.
‘I just . . . want to be a man who has been to a concert with a girl in a red dress. Just for a few minutes more.’